Toate Intrebarile Ultimele Intrebari
Petre Andreea a intrebat:

Buna ziua.Ma numesc Andreea si vreau sa va pun o intrebare in legatura cu baieteii mei gemeni in varsta de 2 ani jumatate.Ei sunt foarte speriati de masina.In martie i-am urcat in masina ca am zis sa se invete pentru ca venea vara si sa plecam si noi in diverse locuri(noi nu avem masina)Si in asa hal s-au speriat ca de a doua zi nu au mai vrut sa iasa la plimbare.Si deja au trecut 8 luni si eu nu stiu ce sa ma fac cu ei.Ies pe strada in fata curtii dar daca indraznesc sa-i iau in brate urla si tremura(cred ca au impresia ca o sa-i urc iar in masina) De cand s-au speriat nu se mai urca nici pe triciclete,nici in carut,nici pe calutii balansoar......nimic pe ce se misca.De jucat se joaca cu masinutele in casa si nu se sperie cand pomenim de masina,dar e teroare cand iesim afara.Astept un raspuns,o indrumare de la dv. Va multumesc!
Raspunsul Psihologului
Sfatul meu este sa ii expuneti cat mai mult la mersul cu masina pentru a vedea ca nu se va intampla nimic. Cu siguranta ei asociaza masina cu un pericol si de aici si atitudinea lor. Ganditi-va doi ani si jumatate nu au interactionat cu masina, iar acum dintr-o data au fost expusi si probabil a fost ceva ce nu le-a placut: zgomot, ati mers prea repede, miros neplacut; manevre prea brutale etc. Trebuie sa ii expuneti gradual: mai intai ii duceti si le aratati o masina; apoi ii urcati in masina care sta pe loc, dupa aceea mergeti la drum scurt si abia apoi la un drum mai lung. Totul trebuie facut gradual si sustinut: la inceput ii lasati in masina doar cateva secunde, apoi cateva minute etc pentru a se obisnui si a vedea ca nimic primejdios nu se va intampla. Succes!
Parerea Celorlalti
 
jbc a intrebat:

Am atatea intrebari in cap ca nici nu stiu cu ce sa incep. acum 3 ani si 4 luni m.am despartit de baiatul pe care il iubeam mai mult ca orice pe lumea asta pt ca m.a inselat si de atunci nu reusesc sa.mi fac o alta relatie. Nu.mi place de nimeni,toti baietii mi se pare ca nu sunt pe placul meu,pe fostul il consider cel mai bun,frumos,destept etc,tot ce voiam de la un barbat era la el cu exceptia faptul ca ii placea sa flirteze cu alte fete. Dupa 2ani de la despartire am incercat o relatie cu un baiat care culmea si el m.a inselat cu o fata dupa 9 luni cu toate ca stia trecutul meu si am discutat cu el probl asta,i.am zis ca daca o sa intalneasca vreodata alta fata de care se indragosteste sa ma priveasca in ochi si sa.mi spuna,ceea ce nu s.a intamplat pt k era un las,in fine oricum despartire de al doilea nu m.a afectat pt ca nu il iubeam,simteam ceva pt el dar nu era dragoste. Nu inteleg cum de mi se intampla la fel? Sincera sa fiu imi doresc o relatie ca m.am saturat sa fiu singura din grupul de prieteni fara partener,m.am saturat sa gasesc patul gol etc. Nu stiu cum sa fac sa nu ma mai gandesc la primul iubit,inca am momente cand imi lipseste enorm cu toate ca de 2 ani jumate noi 2 n.am mai vorbit,am momente cand plang f tare,cand as da orice sa.l vad,sa.l mai strang in brate o data. Mereu am imaginea ultimului moment cand ne.am vazut,cand ne.am luat ramas bun,o am in minte de parca a fost ieri, m.a sarutat pe frunte,m.a strans in brate si mi.a zis ca ii pare rau pt tot. De atunci nu l.am mai vazut si nici nu cred ca o sa.l mai vad vreodata ca el nu locuieste in romania si nimic nu.l mai leaga de aceasta tara. Mi.e frica sa nu raman doar cu iluzia cum ar fi fost daca ramaneam impreuna,mi.e frica sa nu raman singura toata viata din cauza ca inca traiesc in trecut. Familia ma incurajeaza sa merg la psiholog dar nu ma simt pregatita,vreau sa renunt la trecut,la amintirea lui dar ceva nu ma lasa,stiu ca imi face rau dar chiar simt la propriu o durere in piept cand ma gandesc ca ar fi bine sa.l uit,sa uit tot ce a fost intre noi,sa.l iert si sa merg mai departe. Am incercat sa inteleg de ce a procedat el asa,cred ca am gasit raspunsul dar de iertat nu cred ca il voi ierta vreodata pt ca mi.a lasat un mare gol in sufletul meu,gol ce nu.l poate umple nimeni. Imi doream o familie cu el,imi vedeam viata langa el si acum nu mai am nimic. Cand vad femei insarcinate imi vine sa plang,abia ma abtin pt ca stiu cat de mult mi.am dorit copii cu el. Vreau sa merg mai departe dar nu stiu cum. Am nevoie de un sfat,o parere. Multumesc
Raspunsul Psihologului
Este indicat sa urmezi cateva sedinte de terapie pentru a intelege anumite lucruri, a-ti creste stima de sine si a gasi resursele necesare pentru a merge mai departe si a te implica intr-o noua relatie. Esti tanara si este pacat sa-ti irosesti ani din viata gandindu-te la ce ar fi putut sa fie. Din pacate nu a fost, insa poate fi ceva mai frumos cu altcineva. Insa pentru a fi ceva mai frumos cu altcineva trebuie sa fii si tu dispusa sa faci ceva in acest sens. Nu doar sa stai, sa plangi, sa te lamentezi. Din pacate trecutul nu poate fi schimbat, insa poti schimba modul in care te raportezi tu la ceea ce s-a intamplat. Gandeste-te! nimeni nu poate sa faca lucruri in locul tau: doar tu. Mergi si discuta cu cineva specializat si o sa vezi ca lucrurile se vor schimba treptat. Este doar alegerea ta! Mult succes!
Parerea Celorlalti